Munții Apuseni nu sunt înalți. Și tocmai de aceea sunt accesibili. Vârful Bihor, cel mai înalt, depășește puțin 1.800 de metri. Sunt însă printre cele mai bogate zone carstice din Europa, cu mii de peșteri, avene, chei și izbucuri.
Satele risipite pe culmi, până la 1.200-1.400 de metri altitudine, cu gospodării izolate, fac din zonă una dintre ultimele regiuni de munte locuit tradițional.
Accesul se face dinspre Cluj, Oradea, Alba Iulia sau Deva, iar zona centrală, cu Padiș, Arieșeni, Gârda de Sus și Scărișoara, se află la 2-3 ore de mers cu mașina de fiecare dintre aceste orașe.
Drumurile s-au îmbunătățit, dar multe sectoare secundare rămân pietruite sau forestiere, iar o mașină cu gardă la sol decentă este un avantaj real.
Peșterile care se vizitează fără echipament
Peștera Urșilor de la Chișcău, descoperită în 1975, păstrează scheletele ursului de peșteră și formațiuni spectaculoase. Vizita, cu ghid, pe un traseu amenajat, durează aproximativ o oră.
Ghețarul de la Scărișoara adăpostește unul dintre cei mai mari ghețari subterani din Europa, cu un bloc de gheață vechi de mii de ani. Temperatura din interior rămâne aproape de zero grade și vara.
Peștera Meziad, Peștera Vadu Crișului, Peștera Poarta lui Ionele completează lista celor accesibile fără pregătire specială.
În peșteri, temperatura este constantă și scăzută, între 4 și 10 grade, iar umiditatea ridicată. Geaca și încălțămintea cu talpă antiderapantă sunt necesare și în iulie.
Programul de vizitare și regulile, inclusiv interdicția de a atinge formațiunile, se verifică înainte.
Padișul este punctul de plecare pentru cele mai cunoscute trasee de drumeție din Apuseni, în Parcul Natural Apuseni.
Cetățile Ponorului, un sistem de doline uriașe și de peșteri parcurs de râul subteran, sunt considerate de mulți cel mai spectaculos obiectiv carstic din țară.
Cheile Galbenei, cu pasaje echipate cu cabluri și scări, cer atenție și condiție fizică moderată.
Poiana Florilor, Groapa de la Barsa, Izbucul Galbenei și Lumea Pierdută completează traseele de o zi.
Marcajele sunt, în general, bune, dar ceața apare rapid pe platou, iar dolinele fac orientarea dificilă. Harta descărcată offline și ieșirea devreme sunt reguli de bază.
Camparea în parc se face doar în zonele amenajate, conform regulamentului administrației.
Satele de pe creastă și viața moților
Gospodăriile moților, răspândite pe culmi, cu case din lemn cu acoperiș înalt din șindrilă sau paie, sunt adaptate la zăpezile mari și la izolare. Satele din jurul Gârdei, Albacului, Arieșeniului păstrează meșteșugurile legate de lemn: ciubere, doniți, șindrilă, instrumente muzicale precum tulnicul.
Târgul de fete de pe Muntele Găina, organizat anual în iulie, a pornit ca un loc de întâlnire pentru comunitățile izolate de pe munte și a devenit un eveniment cultural major. Pensiunile agroturistice din Arieșeni, Gârda și Albac oferă cazare cu mâncare tradițională. Laptele, brânza, smântâna și carnea provin frecvent din gospodăria proprie.
Cheile și defileele accesibile cu mașina
Cheile Turzii, la marginea Apusenilor, aproape de Cluj, cu pereți de aproximativ 300 de metri și un traseu pe firul văii accesibil familiilor, sunt printre cele mai vizitate din țară.
Cheile Râmețului, Cheile Galdei, Cheile Sighiștelului oferă alternative mai puțin aglomerate.
Cascada Răchițele, cunoscută și ca Vălul Miresei, în zona Munților Vlădeasa, este accesibilă printr-o scurtă plimbare.
Barajul și lacul Belis-Fântânele, cu satul inundat, completează un traseu cu mașina.
Când să mergi și bugetul
Vara este sezonul drumețiilor, cu vreme stabilă, dar cu furtuni frecvente de după-amiază pe platou.
Toamna aduce culori spectaculoase și mai puțini turiști.
Iarna, Arieșeni are pârtii de schi, iar zăpada transformă satele de pe creastă într-un peisaj de altă epocă, cu drumuri care cer anvelope de iarnă și, uneori, lanțuri.
Pentru patru zile, cazare în pensiune pentru un cuplu, mese și intrări la peșteri, bugetul se încadrează frecvent între 1.800 și 3.000 de lei.
Munții Apuseni în siguranță, peșteri sălbatice și avene
Peșterile neamenajate, fără ghid, sunt periculoase pentru cei fără experiență și echipament: întuneric complet, pasaje înguste, avene verticale, râuri subterane care cresc brusc după ploi. Accidentele din peșteri cer intervenții de salvare complicate, care durează ore.
Explorarea peșterilor sălbatice se face exclusiv cu ghizi speologi autorizați sau cu cluburi de speologie, cu cască, cel puțin două surse de lumină independente, îmbrăcăminte adecvată și un plan comunicat cuiva de la suprafață, iar în multe peșteri protejate accesul este interzis fără autorizare, pentru conservarea formațiunilor și a coloniilor de lilieci; turele organizate de speologie pentru începători, oferite de asociații din zonă, permit experiența în siguranță, cu echipament inclus. Numărul de urgență rămâne 112, iar echipele Salvamont și salvaspeo sunt alertate prin acesta.
