Helsinki, cu 680.000 de locuitori și cu 1,5 milioane în zona metropolitană, e capitala cea mai nordică din Uniunea Europeană, la 60 de grade latitudine, pe o peninsulă și pe 300 de insule din golful Finlandei, fondată în 1550 de regele suedez Gustav Vasa, capitală din 1812, sub țarul Alexandru I, după ce Finlanda a trecut de la Suedia la Rusia, și capitala Finlandei independente din 1917.
Centrul neoclasic, construit după planurile lui Carl Ludwig Engel între 1816 și 1840, a fost, în filmele americane din Războiul Rece, decorul pentru Moscova. Cu ziua de 19 ore în iunie și de 6 în decembrie, cu marea care îngheață și cu saunele pe mal, orașul se vede în 3 zile, iar din București se zboară direct, 2 ore și 45 de minute.
Catedrala albă de pe cele 46 de trepte
Catedrala luterană, din 1852, albă, cu cupola verde de 62 de metri și cu cele 12 statui de zinc ale apostolilor pe acoperiș, cea mai mare colecție de statui de zinc din lume, stă deasupra Pieței Senatului, pe cele 46 de trepte pe care localnicii stau la soare, și e, cu Palatul Guvernului, cu Universitatea și cu Biblioteca Națională, din aceeași perioadă și de același arhitect, cel mai fotografiat loc al orașului, cu statuia țarului Alexandru al II-lea în mijloc, păstrată de finlandezi pentru că le-a dat autonomia.
La 500 de metri, Catedrala ortodoxă Uspenski, din 1868, de cărămidă roșie, cu 13 cupole aurite, cea mai mare biserică ortodoxă din Europa de Vest, pe stânca de deasupra portului, cu icoanele și cu vederea peste Piața Pieței.
Piața Pieței cu heringul
Piața Pieței, Kauppatori, din port, cu tarabele de 7 dimineața la 18, cu fructele de pădure, cu mazărea verde mâncată din păstaie vara, cu ciupercile, cu heringul afumat ori marinat, cu somonul, cu chiftelele de ren, cu supa de somon mâncată la cortul cu băncile și cu cafeaua la cort, și cu pescărușii care fură din mână, e locul de început al zilei.
Hala Veche, din 1889, de alături, e pentru ploaie. De la Kauppatori pleacă vapoarele spre Suomenlinna, la fiecare 20 de minute, 15 minute pe apă, și vaporașele spre insulele de picnic, iar Esplanada, bulevardul cu parc din 1818, cu restaurantul Kappeli, din 1867, și cu concertele de vară, urcă spre centrul comercial.
Fortăreața Suomenlinna pe 8 insule
Suomenlinna, în patrimoniul UNESCO din 1991, e fortăreața maritimă construită de suedezi din 1748, pe 8 insule, cu 6 kilometri de ziduri, cu 100 de tunuri, cu docul uscat din secolul al XVIII-lea, cel mai vechi în funcțiune din Europa, cu cazematele, cu tunelurile și cu submarinul Vesikko, din 1933, cucerită de ruși în 1808, bombardată de flota anglo-franceză în 1855, în Războiul Crimeii, și finlandeză din 1918.
Locuită de 800 de oameni, cu 6 muzee, cu biserica-far din 1854 și cu plaja de pe insula Kustaanmiekka, cere o jumătate de zi, cu picnic pe ziduri, vara, și cu cafeaua la cafeneaua din fosta pulberărie, iarna, când marea îngheață în jurul ei.
Biserica săpată în stâncă și arhitectura
Temppeliaukio, biserica din stâncă, din 1969, săpată în granitul din cartierul Töölö, cu pereții de piatră brută, cu cupola de cupru de 24 de metri, cu 22 de kilometri de bandă de cupru, și cu lumina care intră printre stâncă și cupolă, e, cu acustica ei, cea mai vizitată clădire a orașului, cu concerte de seară.
Muzeul de Artă Contemporană Kiasma, din 1998, Finlandia Hall, din 1971, a lui Alvar Aalto, și gara centrală, din 1919, cu cele 4 statui de granit cu lămpi, ale lui Eliel Saarinen, sunt arhitectura pe care orașul o arată cu mândrie.
Sauna publică de pe malul mării
Finlanda are 3 milioane de saune la 5,5 milioane de oameni, iar Helsinki și-a redeschis, după 2016, saunele publice de pe mal: Löyly, de lemn, pe insula din sud, cu sauna cu fum, cu terasa și cu scara în mare, în orice anotimp, inclusiv la -15 grade, cu gaura în gheață; Allas, de lângă Piața Pieței, cu 3 bazine, unul cu apă de mare, deschise tot anul, și cu saunele cu vedere spre port; Kotiharju, din 1928, din Kallio, singura saună publică cu lemne rămasă, cu mesele de masaj din curte; și Kulttuurisauna, cea mai mică.
Regulile: duș înainte, fără costum în saună, în secțiile separate, cu prosop ori cu costum în cele mixte, 80-100 de grade, 10-15 minute, apoi marea, apoi din nou, de 3 ori, cu bere ori cu apă pe terasă, și cu localnicii care vorbesc, în saună, mai mult decât oriunde.
Biblioteca Oodi și tramvaiul 2
Oodi, biblioteca centrală, din 2018, deschisă la centenarul independenței, cu fațada de lemn curbată, în fața Parlamentului, cu etajul 3, „raiul cărților”, cu tavanul ca un nor și cu terasa, cu 3D printerele, cu studiourile de muzică, cu mașinile de cusut și cu sălile de jocuri deschise tuturor, cu 10.000 de vizitatori pe zi, e locul în care orașul își arată ideea despre spațiu public.
Tramvaiul 2, cu traseul lui în formă de 8 prin tot centrul, cu plecare din Piața Pieței, e turul de oraș de o oră, cu biletul obișnuit, pe lângă Catedrala, pe lângă Opera, pe lângă Stadionul Olimpic din 1952, cu turnul de 72 de metri, și pe lângă parcul Sibelius, cu monumentul de 600 de țevi de oțel, din 1967. Cartierul Kallio, cu barurile, e seara; Design District, cu cele 200 de magazine, e pentru sticlă și ceramică.
Masa, lumina și perioada potrivită
Bucătăria e nordică și simplă: supa de somon cu smântână, lohikeitto, heringul în 10 feluri, pâinea de secară neagră, chiftelele cu piure și cu merișoare, renul cu piure, karjalanpiirakka, plăcințelele de secară cu orez, cu unt cu ou, korvapuusti, melcii cu scorțișoară, de la cafea, cu finlandezii, cei mai mari băutori de cafea din lume, cu 4 cești pe zi, și, vara, căpșunile și afinele de pe tarabe.
Iunie-august, cu 20-25 de grade, cu nopțile albe, cu terasele și cu vaporașele, e sezonul; decembrie, cu târgul de Crăciun din Piața Senatului, cu 6 ore de lumină și cu -5 grade, e pentru saună, pentru luminile de pe Esplanadă și pentru liniște; februarie-martie, cu marea înghețată și cu plimbările pe gheață, cu -10, e pentru cei care vor Finlanda adevărată.





























