Frecvența normală a scaunelor variază larg între oameni sănătoși: de la trei pe zi la trei pe săptămână. Constipația nu se definește doar prin rar, ci și prin greu.
Criteriile medicale folosite includ: efortul la defecație, scaunele tari sau fragmentate, senzația de evacuare incompletă, senzația de blocaj, nevoia de manevre ajutătoare, mai puțin de trei scaune pe săptămână, apărute în cel puțin un sfert din episoade, timp de mai multe luni.
Constipația este frecventă, afectând, după diverse estimări, aproximativ 10-15% din adulți, cu o frecvență mai mare la femei și la vârstnici.
Mulți o tratează singuri, ani la rând, cu laxative cumpărate fără sfatul medicului.
Cauzele frecvente
Cea mai des întâlnită cauză rămâne alimentația săracă în fibre, cu multe produse rafinate și puține legume, fructe, cereale integrale și leguminoase, urmată de hidratarea insuficientă și de sedentarism, pentru că mișcarea stimulează contracțiile intestinului.
Amânarea repetată a nevoii de a merge la toaletă, din lipsă de timp, din jenă la serviciu sau în călătorii, dereglează reflexul natural, la fel ca schimbările de rutină: drumurile lungi, fusul orar, spitalizarea.
Pe listă intră și anumite medicamente, printre care unele analgezice, în special opioidele, suplimentele de fier, unele antidepresive și medicamente pentru tensiune, antiacidele cu aluminiu sau calciu, apoi sarcina, prin efectul hormonilor și presiunea uterului, și afecțiuni precum hipotiroidismul, diabetul, bolile neurologice sau sindromul de intestin iritabil cu predominanța constipației.
Semnalele de alarmă, care cer consult rapid
- Constipația apărută recent, după 50 de ani, la o persoană care nu a avut niciodată această problemă.
- Sângele în scaun sau scaunul negru.
- Scăderea în greutate neintenționată.
- Anemia.
- Durerea abdominală intensă, balonarea marcată, vărsăturile, lipsa completă a scaunului și a gazelor, care pot indica o ocluzie intestinală, urgență chirurgicală.
- Istoricul familial de cancer colorectal.
- Screeningul pentru cancerul colorectal, prin testul de sânge ocult în scaun sau colonoscopie, este recomandat de la 50 de ani, iar în România a fost inclus în programele de screening finanțate din fonduri europene și naționale, în anumite regiuni.
Fibrele, primul pas, introduse treptat
Necesarul de fibre al unui adult se situează la aproximativ 25-30 de grame pe zi. Majoritatea oamenilor consumă cam jumătate.
Sursele: legumele, fructele cu coajă, cerealele integrale, pâinea integrală, ovăzul, leguminoasele, semințele de in și de chia, prunele uscate.
Prunele uscate au, în studii, un efect laxativ comparabil sau superior anumitor suplimente de fibre.
Creșterea bruscă a fibrelor produce balonare. Creșterea treptată, pe parcursul a 2-3 săptămâni, cu hidratare corespunzătoare, este bine tolerată.
Suplimentele de fibre solubile, cum este psyllium, sunt utile când alimentația nu acoperă necesarul. Se iau cu multă apă.
Un exemplu de zi cu 28 de grame de fibre: 50 de grame de fulgi de ovăz la micul dejun (5 grame), 2 felii de pâine integrală (4 grame), 150 de grame de linte fiartă la prânz (10 grame), un măr cu coajă (4 grame) și 200 de grame de legume la cină (5 grame). Costul, în România, sub 12 lei pe zi.
Obiceiurile care contează la fel de mult
Hidratarea: 1,5-2 litri de lichide pe zi, în absența contraindicațiilor medicale.
Mișcarea zilnică: mersul pe jos de 30 de minute are efect demonstrat.
Momentul potrivit: reflexul gastro-colic, care stimulează intestinul după masă, este cel mai puternic dimineața, după micul dejun. O rutină zilnică, cu timp suficient la toaletă după micul dejun, antrenează intestinul.
Poziția: un scăunel mic sub picioare, care ridică genunchii deasupra șoldurilor, îndreaptă unghiul dintre rect și canalul anal și ușurează evacuarea. Studiile mici arată reducerea efortului.
Răspunsul la nevoie, fără amânare.
Laxativele, folosite corect
Laxativele osmotice, cum sunt cele pe bază de macrogol, atrag apa în intestin și înmoaie scaunul. Sunt considerate sigure pentru utilizare pe termen mai lung, sub supraveghere medicală. Laxativele stimulante, pe bază de senna sau bisacodil, stimulează contracțiile intestinului. Sunt eficiente pentru utilizare ocazională. Utilizarea zilnică, pe termen lung, fără indicație medicală, nu este recomandată.
Ceaiurile laxative consumate zilnic, ani la rând, frecvent în scop de slăbire, perturbă funcționarea intestinului. Supozitoarele și microclismele sunt utile pentru situațiile acute. Constipația cronică care nu răspunde la măsurile de bază se evaluează la medicul de familie sau la gastroenterolog, pentru identificarea cauzei și pentru un tratament adaptat.
Constipația în sarcină și la vârstnici
În sarcină, constipația afectează o proporție importantă a femeilor, în special în primul și ultimul trimestru.
Hormonul progesteron încetinește mișcările intestinului, iar suplimentele de fier, frecvent prescrise, agravează problema.
Fibrele, lichidele și mersul pe jos rămân primul pas, iar dintre laxative, cele osmotice și cele de volum sunt considerate, în general, sigure în sarcină, cu acordul medicului care urmărește sarcina; la vârstnici, constipația este mai frecventă din cauza mobilității reduse, a consumului scăzut de lichide, a numeroaselor medicamente și a unor boli asociate, iar un vârstnic care ia zilnic 5-8 medicamente are, frecvent, cel puțin unul care încetinește tranzitul, motiv pentru care revizuirea listei de medicamente cu medicul de familie rezolvă, nu o dată, problema fără alt tratament.
Fecaloamele, mase de scaun întărit în rect, pot produce, paradoxal, scaune lichide care se scurg în jurul lor, confundate cu diareea.
La vârstnicii imobilizați, un program regulat de toaletă și hidratarea atentă previn complicațiile.
Constipația la copii
Constipația este frecventă la copii, în special la începutul diversificării, la trecerea de la scutec la oliță și la începutul școlii.
Reținerea voluntară, după o evacuare dureroasă, creează un cerc vicios: scaunul reținut devine mai tare, evacuarea mai dureroasă, iar copilul reține și mai mult. Tratamentul se stabilește de medicul pediatru și durează, frecvent, luni, până la refacerea obiceiului.
