Palpitațiile inimii sunt, de cele mai multe ori, nevinovate
În mod normal, nu ne simțim inima, deși bate de aproximativ 100.000 de ori pe zi. Palpitația e momentul în care bătăile devin perceptibile: prea puternice, prea rapide, neregulate ori cu senzația unui gol în piept, urmat de o lovitură. Simptomul e printre cele mai frecvente motive de consult la cardiolog și, în cele mai multe cazuri, investigațiile nu găsesc nicio boală de inimă.
Nu toate palpitațiile sunt însă la fel, iar felul în care încep, cât țin și ce le însoțește deosebește o neplăcere de o problemă care trebuie tratată.
Bătaia „sărită”, cea mai comună senzație
Descrierea clasică: inima se oprește o clipă, apoi dă o bătaie puternică, ca un pește care zvâcnește în piept. Fenomenul se numește extrasistolă. O bătaie pornește prea devreme, e urmată de o pauză ceva mai lungă, în care inima se umple mai mult, iar bătaia următoare, mai plină, e cea care se simte.
Înregistrările de 24 de ore arată că aproape toți oamenii sănătoși au extrasistole. Unii nu le simt niciodată, alții le simt pe fiecare, mai ales seara, în liniște, culcați pe partea stângă. Pe o inimă normală, sunt considerate benigne.
Declanșatorii de zi cu zi
Cofeina e primul suspect, nu doar din cafea, ci și din băuturile energizante, din ceaiul negru, din cola și din unele suplimente pentru slăbit. Urmează nicotina, lipsa somnului, stresul și emoțiile puternice, care inundă sângele cu adrenalină.
Alcoolul are un efect bine documentat. Medicii americani au descris, în anii 1970, „sindromul inimii de sărbători”: tulburări de ritm apărute la oameni sănătoși după un weekend sau o vacanță cu mult alcool.
Pe listă mai intră deshidratarea, febra, mesele foarte copioase, efortul intens și unele medicamente, în special decongestionantele nazale din preparatele pentru răceală și unele tratamente pentru astm. Sarcina și menopauza vin, la multe femei, cu perioade de palpitații.
Cauzele medicale care trebuie excluse
Uneori, inima bate altfel pentru că restul corpului îi cere asta. În anemie, sângele transportă mai puțin oxigen, iar inima compensează prin viteză. O tiroidă care lucrează prea mult accelerează tot organismul, cu puls rapid, scădere în greutate, tremur și intoleranță la căldură. Pierderile de potasiu și de magneziu, după diaree, vărsături sau tratamente diuretice, fac inima mai iritabilă.
Atacul de panică produce palpitații intense, cu senzație de sufocare și de moarte iminentă, și se confundă ușor cu o problemă cardiacă. Distincția o face medicul, nu pacientul.
Fibrilația atrială și tahicardiile cu debut brusc
Dintre aritmiile adevărate, cea mai răspândită este fibrilația atrială. Camerele de sus ale inimii nu se mai contractă ordonat, ci freamătă, iar pulsul devine complet neregulat, fără niciun tipar, adesea rapid. Frecvența ei crește cu vârsta: e rară sub 50 de ani și ajunge la aproximativ unul din 10 oameni după 80. Importanța ei vine din faptul că, în atriile care nu se golesc bine, se pot forma cheaguri, iar riscul de accident vascular cerebral crește de aproximativ 5 ori. Se tratează eficient, cu condiția să fie descoperită.
Alt tipar caracteristic: inima o ia la goană dintr-odată, ca la apăsarea unui întrerupător, la 150-200 de bătăi pe minut, perfect regulat, și se oprește la fel de brusc, după minute sau ore. Sunt tahicardiile produse de un „scurtcircuit” electric, de obicei la oameni tineri, cu inimă altfel sănătoasă. Sperie mult, dar se pot vindeca definitiv printr-o procedură făcută pe cateter.
Pulsul luat cu două degete
În timpul unui episod, câteva informații simple valorează mult pentru medic. Pulsul se ia la încheietura mâinii, pe partea degetului mare, cu arătătorul și mijlociul, numărând 30 de secunde și înmulțind cu 2. În repaus, valorile normale sunt între 60 și 100 de bătăi pe minut.
Mai important decât numărul e ritmul: regulat, ca un metronom, sau dezordonat. Se notează ora de început, durata, ce făcea omul în acel moment și ce a mai simțit. Ceasurile inteligente cu funcție de electrocardiogramă pot surprinde un episod și pot semnala un ritm neregulat, iar înregistrarea, arătată medicului, e un punct de plecare util, deși nu ține loc de diagnostic.
Investigațiile obișnuite
Primul pas este electrocardiograma de repaus, care durează 5 minute. Problema ei: prinde doar ce se întâmplă în acele minute. Pentru episoadele trecătoare se folosește monitorizarea Holter, un aparat mic, purtat 24-48 de ore sau chiar 1-2 săptămâni, care înregistrează fiecare bătaie.
Analizele de sânge verifică hemoglobina, hormonii tiroidieni, potasiul și magneziul. Ecografia cardiacă arată dacă inima e normală ca structură, lucrul care cântărește cel mai mult în aprecierea riscului.
Când se sună la 112 și când ajunge o programare
Palpitațiile însoțite de durere sau apăsare în piept, de lipsă de aer, de amețeală puternică, de leșin ori de o slăbiciune bruscă sunt urgențe. La fel, pulsul care rămâne peste 120-150 în repaus, fără să se liniștească.
O programare în zilele următoare e indicată pentru episoadele repetate, pentru cele care apar la efort, pentru pulsul neregulat și pentru oricine are o boală de inimă cunoscută sau cazuri de moarte subită la rude tinere.
Pentru palpitațiile benigne, dovedite ca atare, tratamentul e, de fapt, un inventar: cafeaua redusă la 1-2 cești, alcoolul rărit, somnul reglat, apa băută la timp, mișcarea făcută regulat. La mulți oameni, simpla veste că inima e sănătoasă rărește episoadele, pentru că teama însăși, cu adrenalina ei, era unul dintre motivele pentru care inima bătea altfel.
