Rața la cuptor, pasărea de sărbătoare care sperie bucătarii

Rața întreagă la cuptor e felul de Crăciun, de Sfântul Andrei ori de aniversare pe care mulți îl admiră la restaurant și nu îl încearcă acasă, de teama cărnii tari ori a pielii cauciucate

rață la cuptor cu pielea crocantă

Rața întreagă la cuptor e felul de Crăciun, de Sfântul Andrei ori de aniversare pe care mulți îl admiră la restaurant și nu îl încearcă acasă, de teama cărnii tari ori a pielii cauciucate. În realitate, rața iartă mai mult decât puiul: carnea e grasă, roșie, ca de vită, și nu se usucă, iar pielea, cu stratul ei gros de grăsime, devine crocantă dacă i se dă timp să se topească.

Regula e opusul puiului: temperatură joasă, mult timp, apoi o explozie de căldură la final. O rață de 2-2,5 kilograme hrănește 4 persoane, pentru că are mai puțină carne decât un pui de aceeași greutate, cu pieptul și pulpele ca porții principale.

Rața aleasă și pregătită

Rața de crescătorie, de 2-2,5 kilograme, cu pielea galben-crem, groasă, fără pete, e cea obișnuită în magazine, proaspătă ori congelată. Cea congelată se decongelează 2 zile la frigider, nu la temperatura camerei.

Înainte de gătit, rața se scoate din frigider cu o oră înainte, se scot organele din cavitate, ficatul se păstrează pentru pateu, iar surplusul de grăsime de la gât și de la deschizătura burții, 2 bucăți mari, se taie cu foarfeca și se topește separat, pentru cartofi. Rața se usucă bine cu hârtie de bucătărie, pe dinăuntru și pe dinafară.

Pielea crestată și opărită

Două operații fac pielea crocantă. Prima: pielea de pe piept și de pe pulpe se crestează cu un cuțit foarte ascuțit, în romburi, la 1-1,5 centimetri, doar prin piele și prin grăsime, fără să atingă carnea; crestăturile lasă grăsimea să curgă și să nu rămână sub piele, ca o pernă moale.

A doua, trucul din bucătăriile chinezești: rața se opărește, turnând peste ea, în chiuvetă, 2-3 litri de apă clocotită, care strâng pielea și deschid porii grăsimii, apoi se usucă din nou, complet, și, ideal, stă descoperită la frigider 12-24 de ore, pe un grătar, ca pielea să se usuce ca hârtia.

Pielea uscată e singura care devine crocantă. Rața se sărează generos, cu o lingură de sare grunjoasă la kilogram, pe toată suprafața și în crestături, cu piper, iar în cavitate intră o portocală tăiată în sferturi, o ceapă, câteva crenguțe de cimbru ori de rozmarin, 2 foi de dafin și, opțional, 2-3 cuișoare și o stea de anason.

Cele 3 ore la temperatură joasă

Rața se așază cu pieptul în sus, pe un grătar, deasupra unei tăvi adânci, în care se adună grăsimea, și intră în cuptorul preîncălzit la 150 de grade, pentru 2 ore și jumătate până la 3 ore, în funcție de greutate, aproximativ o oră pentru fiecare 700-800 de grame. La această temperatură, grăsimea se topește lent, carnea pulpelor devine fragedă, iar pieptul nu se usucă.

La fiecare oră, tava se scoate și grăsimea adunată se toarnă într-un borcan, ca să nu stropească și să nu se ardă; o rață dă 300-500 de mililitri de grăsime. La jumătatea timpului, rața se întoarce cu pieptul în jos, 45 de minute, pentru o gătire uniformă, apoi înapoi.

Fără termometru, rața e gata când pulpa se mișcă liber în articulație și sucul iese limpede. Cu termometru, 75-80 de grade în pulpă, iar pieptul rămâne roz, la 60-65, exact ca la restaurant.

Cele 15 minute la grill

Pielea devine crocantă în ultimele 15 minute: temperatura urcă la 220-230 de grade ori se pornește grillul, rața, uscată din nou cu hârtie, se unge cu un amestec de o lingură de miere și o lingură de sos de soia ori de oțet balsamic, și stă sub ochi, pentru că mierea arde repede.

Când pielea e maronie, lucioasă și pocnește la apăsare, rața iese și se odihnește 20 de minute, acoperită lejer, pe un fund de lemn. Odihna e obligatorie: sucurile se întorc în carne, iar tranșarea unei rațe fierbinți lasă fundul de lemn plin de suc și pieptul uscat.

Grăsimea păstrată pentru cartofi

Grăsimea de rață e cel mai bun lucru care i se întâmplă unui cartof. Cartofii, tăiați în bucăți mari, fierți 8 minute în apă cu sare, scurși și scuturați în oală, ca să capete margini aspre, se amestecă cu 3-4 linguri de grăsime de rață fierbinte, cu sare și cu rozmarin, și se coc la 200 de grade, 45-50 de minute, întorși la jumătate, până devin aurii și crocanți la exterior, pufoși în interior.

Grăsimea strecurată se păstrează la frigider 3 luni și la congelator un an, pentru cartofi, pentru legume la cuptor, pentru ouă ochiuri ori pentru confit. Restul tăvii, cu sucurile caramelizate, e baza sosului.

Sosul de portocale sau de vișine

Rața iubește fructele acre și dulci. Sosul de portocale: sucul de la 3 portocale și coaja de la una, tăiată fâșii fine și opărită, 2 linguri de zahăr caramelizat în tigaie până la culoarea chihlimbarului, stins cu 2 linguri de oțet de vin, apoi sucul, 200 de mililitri de supă de pui și sucurile din tavă, degresate, fierte 10 minute, până se leagă, cu o bucată de unt rece la final.

Sosul de vișine: 300 de grame de vișine din compot ori congelate, 100 de mililitri de vin roșu, 2 linguri de zahăr, o lingură de oțet balsamic, un vârf de scorțișoară, fierte 10-15 minute și, pentru legare, o linguriță de amidon dizolvat în apă. Un sos cu vișine, ca în Ardeal și în Ungaria, lângă rața cu varză roșie călită cu mere, e masa de Crăciun completă.

Tranșarea și resturile

Rața se tranșează ca un pui, cu pulpele desprinse de la șold și pieptul scos de pe os, de-a lungul sternului, și tăiat în felii oblice, de 1 centimetru, cu pielea pe fiecare felie. Fiecare porție primește pulpă ori piept, cartofi, sos și o lingură de varză roșie ori de sfeclă.

Carcasa fiartă 2 ore dă o supă brună, pentru un orez ori pentru o ciorbă, iar carnea rămasă, ruptă cu mâna, devine umplutură de clătite sărate, salată cu portocale și rucola ori, cu clătite chinezești, castravete, ceapă verde și sos hoisin, rața à la Pékin de acasă. Grăsimea din borcan și pielea rămasă, crocantă, se termină, de obicei, înainte de carne.