Se stie ca Einstein si Mozart sufereau de dislexie si, in ciuda simptomelor bolii, acestia sunt genii recunoscute la nivel mondial. Dar ce este dislexia?
Termenul provine din greaca si inseamna literal „cuvant dificil” – si boala dislexia in sine se exprima in incapacitatea de a citi si de a intelege ceea ce se citeste, ceea ce duce la tulburari de vorbire si intarzieri in dezvoltarea alfabetizarii.
Pacientii dislexici schimba de obicei literele din cuvinte, confunda succesiunea literelor si cuvintelor, vad unele litere in oglinda si adesea confunda literele cu o imagine grafica similara scriind „B” in loc de „E”, „H” in loc de „P” sau T “, confunda” O “si” U “,” U “si” H “.
De asemenea, este adesea imposibil pentru ei sa recunoasca un cuvant atunci cand il pronunta, desi il cunosc in scris. Sau recunosc un cuvant o data, dar cand intalnesc acelasi cuvant, le este greu sa-l citeasca si sa-l inteleaga din nou.
Simptomele dislexiei sunt observate in timpul copilariei – copilul poate sa nu spuna niciun cuvant pana la varsta de 1, 2, chiar si 3 ani – sau doar o balbaiala, amestecare de sunete si cuvinte confuze.
Alaturi de problemele de vorbire, este posibil sa se observe si altele, precum la legarea si incaltarea pantofilor, dificultati de orientare (stanga, dreapta, fata, spate) etc. Iar cand copilul incepe scoala, intampina mari dificultati si adesea are probleme emotionale si comportamentale, care deseori duc la scaderea stimei de sine, agresivitate, vinovatie si inferioritate.
De ce, atunci, cu astfel de simptome, dislexia este numita boala geniilor?
In ciuda dificultatilor de citit, scris si a problemelor in procesarea informatiilor percepute, persoanele care sufera de aceasta boala nu sunt retardate mintal, dimpotriva, multi au abilitati unice in alte domenii. Sunt foarte curiosi, au o imaginatie bogata, ideile le vin foarte repede, au intuitie puternica.
Este dislexia tratabila?
Este discutabil daca dislexia este o boala, este mai corect sa se spuna o afectiune si ca atare dislexia nu are nevoie de tratament in adevaratul sens al cuvantului. Este important ca dislexicul sa nu fie umilit din cauza problemelor de vorbire etc., ci sa se stimuleze dezvoltarea calitatilor sale unice. De asemenea, este necesara consultarea precoce, la primele simptome, cu un psiholog si pedagog, pentru depasirea mai usoara a dificultatilor.
