Cu ocazia difuzarii pe Disney+ a filmului Nomadland sunt prezentate in cadrul articolului de fata cateva motive bune pentru a-l viziona. Nomadland este un road movie realizat de catre Chloé Zhao.
Unii abia asteptau sa vizioneze Nomadland. Acest lung-metraj dispune de toate ingredientele necesare pentru a atrage atentia si sensibilitatea publicului. A primit numeroase recompense precum Leul de Aur la Mostra de la Venetia, cateva Globuri de Aur, BAFTA si trei premii Oscar. Adaptare a romanului cu acelasi nume, scris de Jessica Bruder si aparut in 2017, drama urmareste povestea lui Fern, o femeie nomada care porneste spre SUA la bordul camionetei sale, dupa tragica moarte a sotului sau si dupa criza economica din orasul sau natal.
La ce se rezuma Nomadland?
Inainte de toate, Nomadland este portretul unei femei bulversante. Rolul principal al femeii nomade este interpretat de Frances McDormand (care, de altfel, a primit un Oscar pentru cea mai buna actrita).
In film sunt urmarite peripetiile lui Fern, o femeie de 60 de ani solitara si dezradacinata. Atunci cand paraseste oraselul din Nevada in care locuia si alege o viata de nomad, se afla de fapt in cautarea propriilor repere. Inevitabil, privitorii sunt afectati de emotiile si de temperamentul incapatanat al acestei femei greu incercate de viata si de un sistem defectuos.
Filmul este destul de contemplativ. Este un film care se bazeaza in mare parte pe splendoarea marilor spatii pe care le infatiseaza, care amintesc de alt film al lui Chloé Zhao, The Rider. Din Nevada la Nebraska, din Arizona la California, peisajele se inlantuie intr-un melanj savant intre peisajele aride si privirile personajelor. Aceasta realitate salbatica se echilibreaza cu poezia lumii, asemeni unei consolari spirituale.
In cursul calatoriei sale, Fern se intalneste cu alte persoane care, la fel ca si ea, si-au pierdut achizitiile sociale si au fost aruncate pe strada din cauza crizei. Nomadland este un film plin de umanitate care impresioneaza prin faptul ca este autentic. Nomazii nu isi iau niciodata ramas bun isi spun “see you down the road”.
