Anexita, cunoscută și sub denumirea de boală inflamatorie pelvină (BIP), este o afecțiune ginecologică frecventă, caracterizată prin inflamația trompelor uterine și a ovarelor. Aceasta este cauzată, de obicei, de infecții bacteriene care se răspândesc din vagin sau colul uterin spre organele pelvine.
Dacă nu este tratată la timp, anexita poate duce la complicații grave, inclusiv infertilitate și sarcini extrauterine. Anexita apare, de regulă, în urma unei infecții bacteriene care se extinde la nivelul organelor reproducătoare feminine. Principalii factori care contribuie la apariția acestei afecțiuni sunt:
-
Infecții cu transmitere sexuală (ITS) – bacterii precum Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae sunt principalele cauze ale anexitei, fiind transmise prin contact sexual neprotejat.
-
Bacterii oportuniste – anexita poate fi cauzată și de bacterii care fac parte din flora normală a vaginului, precum Escherichia coli sau Mycoplasma, atunci când acestea se înmulțesc excesiv.
-
Intervenții ginecologice – proceduri precum chiuretajul uterin, inserarea unui sterilet sau nașterea pot favoriza pătrunderea bacteriilor în tractul genital superior.
-
Sistem imunitar slăbit – femeile cu un sistem imunitar compromis sunt mai susceptibile la infecții pelvine.
-
Igienă intimă necorespunzătoare – spălăturile vaginale frecvente pot afecta flora bacteriană naturală și pot facilita răspândirea infecțiilor.
Anexita poate fi acută sau cronică, iar simptomele variază în funcție de severitatea infecției. În formele ușoare, simptomele pot trece neobservate, ceea ce crește riscul de complicații. Simptome ale anexitei acute:
-
Dureri pelvine intense – senzație de disconfort sau durere în partea inferioară a abdomenului.
-
Febră și frisoane – semne ale unei infecții severe care necesită tratament rapid.
-
Secreții vaginale anormale – modificări ale culorii, mirosului sau consistenței secrețiilor vaginale.
-
Dureri în timpul actului sexual – disconfort sau durere profundă în timpul relațiilor intime.
-
Sângerări intermenstruale – apariția sângerărilor ușoare între menstruații.
-
Tulburări urinare – senzație de arsură la urinare sau nevoia frecventă de a urina.
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, examinarea ginecologică și teste specifice:
-
Examinarea pelvină – medicul poate observa semne de inflamație, cum ar fi sensibilitate la nivelul ovarelor și trompelor uterine.
-
Teste de laborator – se efectuează analize pentru identificarea agenților patogeni implicați, precum testul Papanicolau, culturile bacteriene sau testele pentru ITS.
-
Ecografia pelvină – poate evidenția inflamația organelor pelvine sau acumularea de lichid infectat.
-
Laparoscopia – in cazurile complicate, această procedură permite vizualizarea directă a organelor interne și confirmarea diagnosticului.
Tratamentul depinde de severitatea infecției și poate include:
-
Antibiotice – se administrează pentru a combate infecția bacteriană. Este important ca tratamentul să fie urmat complet, chiar dacă simptomele dispar înainte de terminarea curei.
-
Medicamente antiinflamatoare – sunt prescrise pentru reducerea durerii și inflamației.
-
Odihnă și hidratare – in formele acute, repausul și consumul de lichide ajută organismul să lupte împotriva infecției.
-
Tratamentul partenerului – dacă anexita este cauzată de o infecție cu transmitere sexuală, este esențial ca și partenerul să fie tratat pentru a preveni reinfectarea.
-
Intervenție chirurgicală – in cazurile severe, când apar complicații precum abcese pelvine sau obstrucție tubară, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.
Dacă nu este tratată la timp, anexita poate duce la complicații grave:
-
Infertilitate – infecția poate provoca leziuni la nivelul trompelor uterine, blocând calea spermatozoizilor către ovul.
-
Sarcină extrauterină – trompele uterine afectate pot împiedica ovulul fecundat să ajungă în uter, crescând riscul unei sarcini ectopice.
-
Durere pelvină cronică – inflamațiile persistente pot provoca dureri pe termen lung.
-
Peritonită și sepsis – infecțiile severe pot răspândi bacteriile în cavitatea abdominală, punând viața pacientei în pericol.
Pentru a preveni apariția anexitei, sunt recomandate următoarele măsuri:
-
Utilizarea prezervativului în timpul actului sexual pentru a reduce riscul ITS.
-
Igiena intimă corespunzătoare, evitând spălăturile vaginale excesive care pot afecta echilibrul florei vaginale.
-
Evitarea partenerilor sexuali multipli, deoarece crește riscul infecțiilor.
-
Consult ginecologic regulat, pentru depistarea precoce a infecțiilor.
-
Tratarea promptă a oricăror infecții genitale pentru a preveni răspândirea lor la organele pelvine.
Anexita este o afecțiune ginecologică serioasă care necesită tratament prompt pentru a preveni complicațiile. Simptomele pot varia de la forme ușoare până la infecții severe care afectează fertilitatea și sănătatea generală.
